Despre „datorie”, „uzurpare” şi „amânare”

Incheiata in doar cateva ore,in noaptea de dinainte de Sfantul Nicolae, in acest an,cartea ce o public acum porneste din cateva ganduri despre „datorie”, „uzurpare” si”amanare”. Ea s-a nascut dintr-un sentiment de vinovatie ce imi spunea ca nu am facut destul pentru ca amintirea lasata de vladica Nestor sa nu se stearga si sa nu se surpe sub asaltul raului aducator de nimic. Ani de-a randul, Marele Mitropolit mi-a fost calauza in a descifra „stravechimea” noastra si uimitoarea identitate ce ni s-a lasat; si in toti acei ani, simtamantul ca nu gresesc -prin concluzii ce pareau multora a fi extravagante- a fost intretinut cu intelepciune,caldura si intuitie desavarsite. Mi-a fost incurajare si reazem si indrumator si mi-a dat incredintarea ca nu sunt singur intotdeauna cand am avut nevoie.Si m-a invatat, spunandu-mi-o in felul marilor povatuitori, ca pentru cei ce pasesc pe aceasta cale, asa cum pasise demult si cum ma straduiam si eu sa pasesc, nu exista „recunoastere”, intelegere ori pretuire ci doar sacrificii,”campanie” si „razboi”.

Soarta operei lasate neincheiata prea de timpuriu confirma, de fapt, aceste intristatoare concluzii si de-aceea socotesc ca, spre a o face si mai cunoscuta decat este, „datoria” se impune si trebuie sa actioneze fara a ezita.Caci, astazi, mai mult decat ieri si mai putin decat maine, „uzurparea” o inconjoara si mult din ceea ce a facut s-a uitat ori s-a incuviintat tacit ca ar fi apartinut altora, care nici macar nu ar fi putut sa o realizeze si nici macar nu ar fi avut puterea ori stiinta de a o face.Raul ia, de altminteri, infatisari socante si sfidatoare.Citesc, in zilele acestea, o compilatie de „literatura daco-romana” ce intrebuinteaza nu doar materia dezgropata si vazuta sistematic de Nestor Vornicescu si incheierile lui stralucite ci si documentatia tradusa prin ravna admirabilului carturar si cu cheltuiala buzunarului sau si sunt inmarmurit constatand ca nu i se face pomenire decat in cateva note razlete si intr-o bibliografie cu zeci de nume ce nu prezinta decat insemnatatea ca au contribuit stiintificeste cu solutii si descoperiri marunte. Aceasta este „uzurparea” investmantata in vanitate sfidatoare si in uitare voita si chiar in”damnatio memoriae”. O constat si sunt deznadajduit. Caci,de fapt, aceasta mi se datoreaza si mie care, prin tacere si intarziere in afirmarea valorilor neclintite si evidente, am ingaduit si am lasat „raul” sa actioneze ignorand ca in orice clipa de amanare sta complicitatea cu intunericul ce ne ataca perpetuu si in asalt.

Abia acum, intelegand ca in „razboiul nostru de sute de ani”nu exista dezertare pentru cei ce au hotarat sa nu cedeze, am adunat cateva din insemnarile intocmite si publicate cu doua decenii in urma si le-am facut sa afirme staruinta lucrarii marelui Inaintemergator. Acestea s-au strans de la sine si s-au asezat cuminti, devenind „carte” in chiar ziua numelui de mirean a celui care este stiut -si va ramane neuitat- drept „Nestor”, numele lui ingeresc.

ARTUR SILVESTRI

6 Decembrie 2006, Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei

%d blogeri au apreciat asta: